Cheile și iarba

Nu le pierzi dar nici nu le găsești. Rar mi s-a întîmplat să fiu fumat și să-mi pierd cheile (sau altceva) dar la fel de rar mi s-a întîmplat, cel puțin pe la începuturi, să le găsesc din prima. După ce bagi mâna în toate buzunarele, bagi din nou mâna în toate buzunarele și le găsești în primul buzunar. Memoria scurtă a THC-ului creează tot timpul astfel de aventuri. Bagi mâna în buzunar, dai de bani, bagi mâna în alt buzunar, să vezi dacă n-ai și pe acolo niște bancnote, să vezi cum stai și tot așa, până te întorci la primul, unde dai de aceiași bani care ți se par alții. Pe moment, crezi că ai de două ori mai mulți bani și te bucuri. Ai uitat că ai căutat acolo prima dată dar cumva ți-a rămas în cap că ai niște bancnote deja.

În primul an de iarbă, anul magic, și uneori și mai tîrziu, ești tentat să găsești explicații supranaturale pentru toate aceste mici erori ale creierului. Cheia pe care o căutai în primul buzunar și n-o găseai dar acum ai găsit-o. A dispărut și a reapărut. Universul e jucăuș, te tachinează. Și de ce nu, logicianul non-aristotelic Stephane Lupasco povestea că a scăpat o dată o linguriță și până să ajungă pe podea, a dispărut. Majorității oamenilor nu li se întîmplă niciodată așa ceva în niciuna din zilele vieții lor dar ei nu sunt atât de speciali ca Lupasco și nici ca tine (totuși, de ce nu găsești cheile de prima dată, în primul buzunar?...e un spațiu mic totuși).

Oricum, nu te panica la primele semne de fumăreală. Continuă să fumezi, în timp o să înveți să le controlezi pe toate de la sine, cu ușurință. La început, îți scoți cheile cam de la 10 metri înainte să ajungi la bloc și le ții strâns în mână până ajungi la ușă. După 4-5 ani, te trezești în fața ușii și tragi cheia din buzunar dintr-o mișcare, ca Billy The Kid. Nu te îngrijora, iarba e saturniană, te învață limitele, nici n-o să fii bucuros de cât de subtil și acut o să percepi asperitățile concretului (și ale inconștientului). Acțiunea ei reală e exact inversului clișeului hippie. După o perioadă mercuriană, în care legile flu ale minții par singurele legi ale lumii, începi să resimți reversul. Cum ziceam într-un alt text, e o școală, o artă.