Anonimitate

Se fumează enorm dar nu se vorbește despre asta.

Anonimitatea, impusă de lege, s-a internalizat – așa s-a ajuns la situația ciudată în care fumătorii se uită urât la ăia care dau pe față, care o spun public.

Ce, ești la liceu, să te lauzi cu așa ceva? Practic, acest obicei nici nu există în România. În afara tricourilor cu frunza de canabis, a aluziilor din piese hip-hop și statusurilor cu glume de pe facebook nu auzi nimic despre acest fenomen. Fumează doctori, avocați, copii de politicieni, copii palizi de proletari, vedete, studenți, artiști, toate categoriile – dar nu se știe, nu se cunoaște mai nimic, nu știm, nu vorbim.

N-a fost vreodată un protest cât de mic, un pride.

Unii spun că e un subiect frivol, că sunt alte probleme decât plăcerile noastre hipsterești. Am tot auzit asta de vreo 10 ani. Poate că e o frivolitate, și ce dacă.