Deficiența de Mangan (Mn)

Deficienţa de Mangan (Mn) este mai răspândită decât îşi dau seama majoritatea cultivatorilor, dar, din fericire, simptomele sunt foarte specifice şi uşor de recunoscut. Simptomele apar la vârful plantei şi la toţi lăstarii în creştere. Pe frunzele mai vechi pot fi observate rareori semne. Simptomele de început sunt cloroza sau o pătare alburie a ţesutului, începând de la baza frunzei, până acolo unde foliolele se întâlnesc. Pe măsură ce boala progresează, ţesutul dintre nervuri devine verde pal spre galben sau alb, dar nervurile rămân verde închis. Nervurile pot avea culoarea verde deschis.

Semnul distictiv al lipsei de Mn, spre deosebire de cea de Fe sau Zn, este că marginile frunzelor afectate rămân verde închis, astfel că fiecare frunză afectată are un contur verde închis, dar tot ţesutul dintre nervuri devine galben sau alb. Frunza suferă de cloroză, dar este încercuită de un perimetru sau inel de ţesut verde de-a lungul marginilor frunzei. În cazuri uşoare sau incipiente, „o aură” sau o umbră galbenă conturează frunzele în cadrul perimetrului verde închis de pe marginile frunzei. Lăstarii sau frunzele tinere prezintă uneori pete galbene sau moarte, fără o margine verde distinctivă.

Deficienţele de mangan afectează serios buna formare a florilor. Procesul de maturizare e întârziat, iar dezvoltarea florilor este încetinită şi inhibată în mod observabil. Mugurii pot să aibă 12 săptămâni, şi cu toate acestea să aibă un aspect imatur, al unor muguri de 2 săptămâni, deoarece nu se dezvoltă normal. De aceea, este important ca această deficienţă să fie corectată rapid şi să continuaţi aplicarea de Mangan pe toată perioada înfloririi. În momentul în care ştiţi că plantele au o deficienţă de Mn, reduceţi cantităţile de Fe şi P din îngrăşământ, deoarece ambele elemente intervin în procesul de utilizare al Mn.